Norii suprarăciți de deasupra celor mai înalți munți reacționează diferit la schimbările climatice
Majoritatea studiilor despre modul în care norii răspund schimbărilor climatice se concentrează asupra norilor de deasupra oceanelor, nu asupra celor de deasupra munților. Cele care analizează totuși norii montani tind să exploreze microfizica norilor, mai degrabă decât tendințele pe termen lung ale fazei norilor. Însă înțelegerea comportamentului norilor deasupra unor regiuni precum Platoul Tibet, care alimentează cu apă sute de milioane de oameni, este crucială, mai ales pe măsură ce stratul de zăpadă se diminuează și modelele de precipitații se modifică, amenințând această sursă vitală de apă.
O echipă de cercetători condusă de Zhang completează această lacună de cunoaștere studiind schimbările pe termen lung ale fazelor norilor în regiunile muntoase ale lumii. Folosind observații satelitare și date climatice din perioada 2003–2022, cercetătorii au analizat fracția de nori, temperatura vârfului norilor și înălțimea norilor deasupra Platoului Tibet, Alpilor europeni, Anzilor, Munților Apalași și Munților Stâncoși, precum și deasupra zonelor joase adiacente. Rezultatele au fost publicate în revista AGU Advances.
Ca răspuns la încălzirea globală, norii își pot schimba structura verticală și faza, inclusiv fazele lichidă, de gheață și cea de tranziție suprarăcită. Cercetătorii au constatat că norii deasupra majorității regiunilor muntoase au înregistrat creșteri ale fazelor de lichid cald și de gheață, cu o dezvoltare verticală suprimată și mai puțini nori în faza suprarăcită. De asemenea, vârfurile norilor de gheață de deasupra munților au crescut în altitudine și s-au răcit de 2–4 ori mai rapid decât norii de deasupra zonelor joase adiacente.
Totuși, acolo unde s-au format nori suprarăciți, aceștia au prezentat un răspuns diferit la climatul mai cald, în funcție de locația lor. Deasupra zonelor joase și a munților de altitudine mai mică, vârfurile norilor suprarăciți se încălzesc și apoi coboară, un model care indică o dezvoltare suprimată a structurii verticale a norilor. În schimb, deasupra munților cu cea mai mare altitudine — Platoul Tibet și Anzii — norii suprarăciți au reușit să se răcească în continuare și să urce.
Pe Platoul Tibet, această schimbare ar putea fi legată de o încălzire mai puternică la altitudini joase, care destabilizează profilul termic vertical al regiunii, permițând norilor să se dezvolte mai sus, în aer mai rece. În Anzi, norii mai reci și mai înalți au fost asociați cu un conținut mai mare de umiditate în atmosferă.
Împreună, concluziile sugerează că norii de la altitudini mari răspund atât diferit, cât și mai puternic la încălzire decât norii din alte regiuni. Autorii notează că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege modul în care schimbările norilor geroși de la altitudini mari deasupra Platoului Tibet și Anzilor ar putea afecta felul în care norii captează energia radiativă (inclusiv căldura) în atmosfera Pământului sau o reflectă înapoi în spațiu. Astfel de cercetări ar putea contribui la îmbunătățirea bilanțurilor energetice radiative regionale.
