Descoperire surprinzătoare: gaura neagră din NGC 1068 ascunde un flux de gaz mult mai puternic decât se credea
Astronomii au descoperit că gaura neagră supermasivă din galaxia NGC 1068, cunoscută și sub numele de Messier 77 sau „Galaxia Calamar”, generează un flux de gaz mult mai puternic și mai ascuns decât se estimase anterior. Rezultatele au fost publicate pe 6 august în revista Astronomy & Astrophysics.
NGC 1068 este o galaxie spirală barată situată la aproximativ 45 de milioane de ani-lumină de Pământ. Gaura sa neagră supermasivă are o masă estimată între 8 și 17 milioane de mase solare. Cercetătorii, conduși de Cosimo Marconcini de la Universitatea din Florența, au combinat observații în infraroșu mediu realizate cu telescopul spațial James Webb (instrumentul MIRI) cu date optice de arhivă de la VLT/MUSE și date în unde milimetrice de la ALMA.
Spectroscopia în infraroșu mediu a relevat peste 20 de linii de emisie ale gazului ionizat și șapte tranziții ale hidrogenului molecular cald. Analiza a arătat că fluxul de gaz este alimentat de activitatea găurii negre, nu de formarea de stele.
Cercetătorii au identificat două componente distincte ale acestui flux: una vizibilă pentru telescoapele optice obișnuite și o a doua, ascunsă de praf dens, detectabilă doar în infraroșu. Componenta ascunsă se deplasează cu aproximativ 300 de kilometri pe secundă mai rapid decât prima și conține cea mai mare parte din masa totală a fluxului. Vitezele fluxului ating până la 2.000 de kilometri pe secundă.
Folosind două instrumente specializate de modelare, echipa a constatat că masa, energia și impulsul reale ale fluxului sunt de până la 100 de ori mai mari decât estimările anterioare. În total, câteva milioane de mase solare de gaz ionizat sunt expulzate din centrul galaxiei.
Comparând viteza fluxului cu viteza de escape a galaxiei, cercetătorii au descoperit că gazul se mișcă de câteva ori mai repede decât este necesar pentru a scăpa complet din galaxie. Aceasta sugerează că o parte din gaz ar putea deveni nelegat și ar putea părăsi galaxia în loc să cadă înapoi spre gaura neagră.
De asemenea, impulsul fluxului s-a dovedit a fi mai mare decât cel pe care radiația găurii negre singură l-ar putea produce. Cercetătorii sugerează că jetul radio al galaxiei ar putea contribui mecanic, alături de vântul generat de gaura neagră, la antrenarea gazului expulzat.
Concluziile studiului indică faptul că observațiile în infraroșu mediu, combinate cu modelare avansată, pot fi necesare pentru a măsura cu precizie modul în care găurile negre modelează galaxiile gazdă. Rezultatele evidențiază totodată limitările metodelor standard de estimare.
