Analiză: Dreptul internațional al drepturilor omului nu recunoaște dreptul de a intra într-o altă țară
Legislația internațională privind drepturile omului oferă protecție migranților odată ce aceștia se află sub jurisdicția unui stat, dar nu recunoaște dreptul de a intra pe teritoriul altei țări, se arată într-o analiză publicată în International Journal of Migration and Border Studies. Autorul studiului susține că această situație face ca sistemul juridic internațional să fie incomplet.
Analiza distinge între protecția drepturilor migranților pe parcursul călătoriei lor și recunoașterea migrației ca o chestiune de drepturi ale omului. În dreptul internațional actual, statele păstrează în general puterea de a controla intrarea și șederea cetățenilor străini.
Această abordare creează o lacună în cadrul legal: dreptul internațional al drepturilor omului recunoaște libertatea de circulație în interiorul statelor, dar consideră că mișcarea transfrontalieră este guvernată în mare măsură de discreția autorităților naționale.
Lucrarea discută o alternativă în care oamenii ar avea un drept de imigrare și, prin urmare, ar fi îndreptățiți să treacă o frontieră și să intre într-un alt stat, sub rezerva unor restricții justificate. Un astfel de drept nu există în prezent în dreptul internațional.
Recunoașterea unui astfel de drept nu ar însemna eliminarea tuturor limitărilor actuale privind imigrația. Totuși, ar schimba întrebarea juridică formulată la trecerea frontierei, astfel încât restricțiile privind intrarea ar trebui considerate limitări ale unui drept al omului și justificate în consecință, în loc să se bazeze pe prezumția prealabilă că statele sunt libere să excludă.
Prin urmare, analiza solicită ca imigrația să fie tratată ca parte a dreptului drepturilor omului, apropiind mișcarea transfrontalieră de cadrul juridic deja aplicat libertății de circulație în interiorul statelor.
