O mică deplasare dezvăluie că un obiect rece din Calea Lactee fusese confundat cu o galaxie timpurie
Un obiect roșiatic și slab luminos, observat de telescopul spațial James Webb, părea la prima vedere o posibilă fereastră către primele galaxii ale universului. Însă imagini captate la un interval de aproximativ trei ani și jumătate au oferit indiciul decisiv: obiectul, poreclit Capotauro, se deplasase. Această mișcare îl plasează mult mai aproape de noi decât se presupunea inițial.
Capotauro este, de fapt, o pitică brună rece din Calea Lactee, și nu o galaxie a cărei lumină ar fi străbătut aproape întreaga istorie a universului. Concluzia apare într-un studiu publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society de F.-Y. F. Liu, de la Universitatea din Edinburgh, împreună cu colegii săi. Analiza lor clarifică o ambiguitate pe care culorile neobișnuite ale obiectului o lăsaseră deschisă la prima observare.
Cum imită un obiect rece o galaxie străveche
Capotauro a apărut în unele dintre imaginile infraroșii de lungime de undă mare ale telescopului Webb, dar a dispărut la lungimi de undă mai scurte. Acest tipar l-a făcut un candidat interesant pentru identificarea ca galaxie extrem de îndepărtată. Gazul de hidrogen absoarbe o mare parte din lumina unei galaxii timpurii sub o anumită lungime de undă, creând o tăietură bruscă. Pe măsură ce lumina călătorește prin universul în expansiune, lungimile sale de undă se întind, deplasând această tăietură în infraroșu.
Astronomii folosesc poziția unui obiect pentru a estima cât de departe în istoria cosmică privesc. Interpretată astfel, tăietura lui Capotauro sugera un deplasament spre roșu de aproximativ 32. Aceasta l-ar fi plasat la circa 100 de milioane de ani după Big Bang, o etapă excepțional de timpurie a formării galaxiilor. Totuși, studiul inițial al obiectului, publicat în februarie în Astronomy and Astrophysics, lua în calcul și o explicație foarte diferită: aceea că este un obiect rece din propria noastră galaxie.
Piticile brune nu au suficientă masă pentru a susține fuziunea hidrogenului care alimentează stelele. Cele mai reci varietăți, numite pitice Y, au atmosfere care conțin apă, metan și amoniac. Aceste molecule absorb intervale largi de lumină infraroșie, lăsând o creștere abruptă a strălucirii la lungimi de undă mai mari, care poate semăna cu tăietura unei galaxii îndepărtate. Prin urmare, doar culorile pot fi înșelătoare.
Indiciul decisiv: deplasarea poziției
Echipa lui Liu a comparat imagini Webb din decembrie 2022 cu observații făcute în iunie 2026. Au aliniat imaginile folosind 68 de surse de referință compacte, apoi au introdus obiecte artificiale în fundalurile reale pentru a verifica modul în care zgomotul le poate distorsiona măsurătorile de poziție.
Capotauro se deplasase cu aproximativ 0,13 secunde de arc — un unghi minuscul, dar o detectare cu o semnificație statistică de peste șase sigma. O galaxie extrem de îndepărtată ar apărea practic fixă față de fundal pe acest interval, însă un obiect care se mișcă în interiorul Căii Lactee ar putea arăta exact o asemenea deplasare.
Cercetătorii au comparat apoi tiparul de strălucire infraroșie al lui Capotauro cu cel al piticelor brune cunoscute. Cea mai bună potrivire sugerează o temperatură de aproximativ 350 de kelvini, adică 77 de grade Celsius, și o distanță de circa 2.400 de ani-lumină. Este rece pentru un obiect asemănător unei stele, deși clar fierbinte după standardele obișnuite. La această distanță estimată, autorii îl descriu pe Capotauro drept „una dintre cele mai îndepărtate pitice Y descoperite până în prezent”.
Estimarea rămâne totuși incertă — obiectele de comparație disponibile nu acoperă cele mai reci posibilități. Capotauro ar putea fi, de fapt, mai rece, intrinsec mai slab luminos și mai aproape. O nouă observație atent cronometrată ar putea ajuta la măsurarea distanței sale prin schimbarea aparentă de poziție cauzată de punctul de vedere variabil al telescopului Webb. Aceasta ar clarifica imaginea acestui membru slab luminos al Căii Lactee.
Un rezultat util pentru vânătorii de galaxii
Reclasificarea lui Capotauro oferă totuși un rezultat util pentru cei care caută galaxii. Telescopul Webb poate descoperi obiecte reci care imită unii dintre cei mai extremi candidați de galaxii timpurii. Atunci când culorile lor lasă identificarea incertă, revenirea la aceeași porțiune de cer poate dezvălui care obiecte s-au deplasat — și care ar putea aparține cu adevărat universului îndepărtat.
